In razboiul alimentar, Romania a pierdut o prima batalie

Daca as fi scris acest articol pentru o publicatie cu veleitati tabloide, as fi spus ca, in prima jumatate a acestui an, un roman din zece a incetat sa mai manance. Cum insa este evident ca asa ceva nu s-a putut intampla, trebuie sa gasim alte explicatii pentru ultimele date statistice privind volumului vanzarilor cu amanuntul.

Potrivit datelor publicate saptamana trecuta de Institutul National de Statistica, scaderile volumului cifrei de afaceri din comertul cu amanuntul (cu exceptia auto-moto) din primele cinci luni ale anului, ca serie bruta, au fost determinate de reducerea vanzarilor de produse alimentare, bauturi si tutun (-9,5%), comertului cu amanuntul al carburantilor pentru autovehicule in magazine specializate (-4,9%) si a vanzarilor de produse nealimentare (-1,7%). Ce poate sa insemne asta?

Spre comparatie, in luna aprilie 2011, volumul cifrei de afaceri din comertul cu amanuntul a crescut, ca serie bruta, cu 0,4% comparativ cu luna precedenta. Cresterea cifrei de afaceri a fost determinata de majorarile consemnate la vanzarile de produse alimentare, bauturi si tutun (+4,8%) si la comertul cu amanuntul al carburantilor pentru autovehicule in magazine specializate (+2,4%), in timp ce vanzarile de produse nealimentare au scazut cu 3,8%. Asadar, avem cinci luni in care volumul cifrei de afaceri la marfurile alimentare scade simtitor, in conditiile in care acestea au contribuit la cresterea indicelui inflatiei. Aceasta inseamna ca, in volum absolut, scaderea a fost chiar mai substantiala, dat fiind faptul ca indicatorul vizeaza cifra de afaceri a detailistilor. In acelasi timp, luna aprilie inregistreaza un reviriment nesemnificativ a volumului vanzarilor din acest domeniu fata de luna precedenta, un aprilie mai scurt cu o zi, dar in care a cazut sarbatoarea Pastilor, cu specificul sau alimentar si cultural. Cresterea mica, de doar 4,8%, in conditiile unei luni cu 1% mai scurta (30 de zile fata de 31), ne-ar putea face sa banuim ca influenta sarbatorii pascale a avut o infuenta de sub 4 procente in volumul total al vanzarilor.

E ceva destul de intrigant in aceasta poveste, cu atat mai mult cu cat, potrivit piramidei nevoilor umane a lui Maslow, hrana (concretizata in alimentele despre care vorbim) este situata chiar la baza nevoilor umane si, ca atare, aceasta este ultimul lucru pe care il taiem de pe lista cheltuielilor atunci cand intampinam greutati financiare. Or, inca in Romania n-au dat faliment nici operatorii de telefonie mobila, nici statiile de alimentare cu carburanti si nici retelele de televiziune prin cablu.

In acest context, pare destul de verosimila ipoteza potrivit careia acei unu din zece romani n-au incetat sa mai manance in ultimele cinci luni, asa cum insinuam la inceput. Cele zece procente lipsa din volumul vanzarilor cu amanunte la produse alimentare, bauturi si tutun s-au evaporat pe undeva si este important, chiar si pentru guvernanti, sa inteleaga unde si cum s-a produs acest fenomen. Macar pentru linistea lor, daca nu si pentru masuri concrete de redresare a situatiei atat de nefiresti.

O prima ipoteza: vorbim despre alimente, bauturi si tigari, ceea ce duce cu gandul la domeniile privilegiate ale evazionistilor fiscali (alimente, alcool) si la contrabanda (in cazul tigarilor, introduse uneori cu insasi complicitatea si sprijinul reprezentantilor statului, dupa cum ne-au aratat massmedia zilele acestea). N-am sa mai detaliez aceasta ipoteza, intrucat fenomenul este cunoscut de catre toata lumea.

O a doua ipoteza, care nu exclude insa pe prima, priveste incercarile de reconfigurare a productiei din domeniul alimentar, pe care multi dintre agentii economici le vor fi luat in considerare, astfel incat sa realizeze o scadere a costurilor de productie pentru marfurile lor. "Costul" generat de o astfel de decizie se traduce, pentru consumator, intr-o marfa mai de slaba calitate, chiar in conditiile in care este vorba despre alimente, dar care sunt mai accesbile unor categorii mai mari de cumparatori.

Sa nu uitam ca ne aflam la capatul unui an de noi costuri generate de o serie de decizii administrative luate de guvern. A crescut TVA cu 5 puncte procentuale, dar si pretul administrat al gazelor naturale livrate industriei, cu zece procente. Efectele se simt si vor continua sa loveasca in competitivitatea industriei noastre alimentare, probabil cel putin pana la sfarsitul acestui an.

Suntem deci intr-un veritabil razboi al preturilor alimentare ale carui victime sunt, pe rand, statul roman – nevoit sa faca fata unei evaziuni fiscale in crestere – si cetateanul, nevoit sa accepte un regim alimentar de mai slaba calitate. Daca nu vrem sa trecem cu vedere acele familii care intampina acum mari probleme in a-si asigura o alimentatie decenta, atunci vom constata ca situatia este inca mult mai grava. Iar autoritatile romanesti nu par sa fi inteles ca industria alimentara autohtona are nevoie, cu atat mai mult astazi, de un nou proiect de viitor. De fapt, are nevoie de un proiect pe care nu l-a avut niciodata pana acum.